Modelul Simonist al libertatii religioase. Evolutii normative si mecanisme sociale privind locul statului si al Bisericii in context european.

Pana in ziua de astazi, reputatia detinuta de doctrina simonista era legata in mod exclusivist de increderea oarba pe care Claude-Henri de Rouvroy, conte de Saint-Simon (1760-1825), o acordase ascensiunii industriale si consecintelor politice cauzate de evolutia si transformarile economice ale secolului al XIX-lea.

Orientarea simonista favorabila miscarii istorice (ce influenteaza toate societatile indiferent de structura si satdiu de dezvoltare) a condus la formularea unui nou sistem social si economic, organizat fundamental pe productia de bunuri. Noul sistem isi are originalitatea in legatura ce se stabileste intre eliberarea gandirii filosofice de fostele clase conducatoare (nobilimea si clerul) si ascensiunea dominanta a clasei industriasilor. Convingerea de baza a doctrinei simoniste este ca organizarea unui regim nu are o alta sarcina decat accea de a ameliora situatia claselor modeste cu administrarea lucrurilor.

Pornind de la aceasta teorie aparent modesta, Saint-Simon angajeaza o noua atitudine ce va constitui filozofia noii elite conducatoare capabila sa formeze noile constinte si sa proiecteze temeiul federator al "noului crestinism". Paradoxal, spre sfarsitul vietii sale, Saint-Simon asociaza spiritualitatea coeziunii si gestionarii colectivitatii. Discret, Saint-Simon pretinde ca, in conditiile noii ordini morale, noul crestinism se elibereaza de teologia Vechiului Regim si se adapteaza sistemului industrial. Desi idealista, gandirea simonista a scos in evidenta trei trasaturi esentiale de natura sa evidentieze caracterul exceptional al societatii industriale:

[1.] conceptul de miscare a istoriei este, fara indoiala, o contributie interesanta si inovatoare in ceea ce priveste dezbaterea filozofica dintre materialism si idealism si, prin urmare, pentru o Europa marcata de suprapunerea de structuri economice si sociale vechi si noi, ideea simonista ridica anumite probleme.

Dupa cum autorul insusi sustine, noua realitate politica este pentru el produsul interactiunii dintre unitatile unui sistem in care ascensiunea societatii industriale ne orienteaza catre miezul problemei. Practic, schimbarile politice sunt expresia unei sistem fractionalizat de competitia intre puterile din Europa.

Intrucat pentru cercetatorul francez, miscarea istoriei se defineste in termenii progresului tehnicii si al competitiei pentru putere a burgheziei, constatam in realitate prezenta unui element puternic (reminiscentele gandirii rationaliste a Secolului Luminilor) pentru care '"legile politice" si "legile stiintifice" capata trasaturi si caracteristici de dogmatism, iar perspectiva negociativa se va situa de-a lungul unui continuum la nivelul intregii umanitati marcand maximul de intensitate la nivelul societatilor europene si maximul de ideologizare si receptivitate la nivelul restului lumii;

2. in virtutea celor expuse mai sus, orice analiza a tezei simoniste trebuie sa tina cont, in mod organic, atat de caracteristicile dezvoltarii, fara precedent a industriei cat si de caracteristicile functionale ale noii organizari sociale, politice si juridice. In acest sens, am putea invoca ca, in viziunea simonista, rezultatul mobilizarii capacitatilor de productiei afecteaza echilibrul social. Cat priveste modurile in care se stabilesc raporturile de dominatie politica, Saint-Simon face o distinctie intre concentrarea de forte specifica sistemului feudal si dimensiunea integratoare pe care se fondeaza noua societate.

Teza lui Saint-Simon accentueaza faptul ca afirmarea principiilor reciprocitatii si complementaritatii sunt doua conditii esentiale ce faciliteaza amplificarea si raspandirea unor relatii sociale pasnice.

Polivalenta marcanta a termenului de "dominatie", aplicat unor realitati sociopolitice diferite implica afirmarea unor trasaturi specifice si realizarea unor schimbari structural-organizatorice, determinate atat de scenariul de oportunitati ale noii elite conducatoare, cat si de presiunile ideologice si functionale pe care le exercita asupra stiintelor si tehnicii.

Investigatia pe care Saint-Simon o intreprinde asupra noii societati industriale reprezinta o suma divisio dintre certitudinile religioase ale secolului al XIX-lea si conditiile specifice ale legilor stiintifice ale societatii industriale;

3. este limpede ca putem aprecia, cel putin sub aspect teoretic, ca, sub aspectul analizei structurale, doctrina simonista incearca sa observe dinamica noii societati fundamentata pe ansamblul cunostintelor pozitive acumulate de-a lungul secolelor trevcute si pe observarea configuratiei unitatii social-politice pe care autorul o numeste "fiziologie sociala".

In ceea ce priveste teoria "noului crestinism", s-a aratat ca Saint-Simon, combinand traditia teologiei clasice cu perspective reinnoirii morale a sistemului industrial, a elaborat o noua filosofie moralfilosofica in care spiritualitatea detine o contributie consensuala majora in cazul in care elita conducatoare ar mobiliza vointele in sensul promovarii unui program federator.

Ori, in asemenea conditii, in propagarea noii spiritualitati si a normelor religioase ale noii "fiziologii sociale", raportul individului cu religia devine mai personal, eliberat de imixiunea si acumularile religioase ale Vechiului Regim. In conceptia noii teorii, aceasta logica de diferentiere intre teologia clasica si noua spiritualitate permitea propagarea si dezvoltarea unor energii noi, ca mijloc de garantare a pacii si solidaritatii intre oameni. Societatea simonista se baza pe principiile ierarhiei motrice a istoriei adaptata la necesitatile sistemului industrial.

Mesajul doctrinei simoniste nu este prioritar rational, ci unul de mobilizare in vederea asocierii energiilor, prin apelul la resursele emotionale si afective. Asadar, odata constatat faptul ca, sub aspect functional, teoria simonista isi asuma sarcina de a elabora prima doctrina a societatii industriale, vom remarca faptul ca ceea ce caracterizeaza perioada simonista nu este elogiul libertatii religioase prin intelegerea fundamentului si naturii socialului, ci inceputul unei noi epoci si al adaptarii la noua situatie.

Teoria noului crestinism transforma radical societatea europena puternic ierarhizata si impune o structura predominant verticala a carei ascensiunea este incontestabila si care cuprinde: antreprenori, finantisti, mestesugari, agricultori, muncitori etc.

Aceasta interpretare individualizeaza doctrina simonista, al carui statut epistemologic este mai degraba complex (teologic, filozofic, doctrinar etc.).

Pornind asadar de la necesitatea stabilirii unor noi raporturi de dominatie, teoria noului crestinism impune diferite interpretari (teologica, filozofica, juridica, sociala, politica, culturala, religioasa etc.). pentru a ajunge la afirmatia cu caracter moral si revelator a autorului: "Cel mai bun teolog este acela care generalizeaza principiul fundamental al moralei divine; cel mai bun teolog este veritabilul papa, el este vicarul lui Dumnezeu pe pamant".

La baza acestei convingeri sta izvorul "noului crestinism", spiritualitatea, care promoveaza in virtutea unei logici de redistributie, o atitudine existentiala si perpetua pe care se intemeiaza '"universalismul" teoriei.

Avand in vedere ca intotdeauna este posibil sa verific sub aspect functional modul in care noua teorie a articulat teologia clasica si magisteriul social al secolului al XIX-lea, este dificil, sub aspect ideologic, sa incercam sa intelegem inlocuirea "guvernarea oamenilor" cu "administrarea bunurilor". Nu vom incerca sa reconstruim ansamblul interactiunii dintre natura umana si teoria "noului crestinism", insa vom aprofunda continutul unor aspecte definitorii ale libertatii religioase, examinand ca titlu de exemplu doua teme importante abordate de teza saint-simonista si anume: optiunea declarativa si preferentiala pentru existenta morala si fizica a saracilor si tema binelui comun.

Faptul ca vechile doctrine si filosofii crestine nu reprezinta o ideologie, ci o teologie a spiritului, evidentiaza preocuparea lui Saint-Simon pentru afirmarea si consacrarea unei gandiri teoretice si practice inradacinata in realitatea fizica si naturala a secolului al XV-lea o data cu "disolutia puterii spirituale europene, rezultat al insurectiei lui Luther".

De aici trebuie concluzionat ca in jocul contingent al identitatii religioase si al intereselor politice, individul a devenit exponentul unui sistem inchis si autoreferential, rezultat al unei deductii de principii si cunostinte particulare. Fiind o reactie la realizarile recente ale stiintei si tehnicii, aceasta perspectiva de abordare a interesului individual a contribuit in mod esential la edificarea unei noi teorii stiintifice si rationale asupra evaluarii particulare a spiritului uman aflat, incepand cu secolul al XV-lea in opozitie cu principiile gandirii sociale crestine.

Astfel, prin teoria simonista se intelege un punct de vedere rational asupra realitatii sociale, traductibil dintr-o perspectiva filozofica la interfata dintre hermeneutica unei realitati centrate pe abondonul de sine si angajamentele valorice si juridice ale doctrine sociale europene.

Ramanand in vigoare faptul ca, de obicei, contextul dialogului simonist ne permite sa intelegem daca termenul "Europa" este inteles in sens empiric sau in sens simbolic, ca un ansamblu de idei, norme si teorii. Sub aspect concpetual, Saint-Simon formuleaza urmatoarea concluzie: teza pe care Saint-Simon o propune este accea ca gandirea sociala europeana, departe de a fi un reziduu al Vechiului Regim sau doar o instanta nonstiintifica, reprezinta reflectia progresului civilizatiei. Pe de alta parte, societatea europeana era carectrizata de un radical curent de refedefinire a libertatii individuale, in termeni functionali in directia unui liberalism ce intelege sa semnaleze revirimentul puterii opiniei publice.

Dar pentru ce era nevoie de o atare stare de "moralizare" a intregului domeniu al vietii sociale? Refuzand magisteriul bisericii, Europa sfarsitului secolului al XIX-lea trebuia sa-si reasume atat noua doctrina a crestinismului din perspectiva teologica-filozofica, cat si noua doctrina sociala prin revendicarea virtutilor si valorilor morale ale industriei, stiintei si comertului: cooperarea, buna intelegere, pacea, comuniunea, solidaritatea etc. Prin functionarea institutionalizata si expansiunea noului sistem se ajunge la ameliorarea starii morale si psihice a clasei sarace, dar, mai ales, libertatea in relatia cu axul divin.

In aceasta dinamica a crizei subiectului religios in perioada moderna, dispretul relatiei personale a individului cu divinitatea este supusa unui sistem triun de conditionari plurale (social-moral-religios, politic, juridic). Ca atare, concluzioneaza Saint-Simon, Europa trebuie sa opteze pentru un sistem a carui provocare frontala o reprezinta facilitarea intelegerii intre toti crestinii.

Noua tendinta combatea ideile milenare ale Bisericii de exrecitare a autoritatii si isi argumenta teoria pe doua caractere generale: unul teoretic ce vede fiinta umana negand relatia sa cu axul divinului o data cu refluxul iremediabil al Vechiului Regim si unul practic, de substituire a divinului, de abandon a prezentei lui Dumnezeu ce nu mai corespundea noii lumi culturale si politice. Pentru Saint-Simon, marea provocare sta in modul in care criza religiozitatii secularizate poate imbraca noi forme si ipostaze.

Consecinta acestei provocari este criza spirituala a modernitatii, a dorintei individului de a descoperi libertatea spirituala si de a reinventa potentialul reconciliator al noului crestinism. In conceptia autorului, pretentiile omului modern nu pot detasate de traditia crestina. La aceasta afirmatie vom adauga urmatoarele precizari.

In fond, dominatia omului ii confera acestuia iluzia substituirii si a abandonului divin, distrugand comunitatea spirituala si prefacand-o in societate atomista, autoconsolatoare, o asociatie voluntara de interese particulare, fiecare cu un univers autonom. Teza simonista care, initial sa manifestat numai in domeniul politic, a cuprins progresiv toate domeniile de manifestare ale vietii omenesti. Efectul acestei rupturi dintre fiinta umana si axul divin este noua doctrina social-crestina caracterizata de un complex de juxtapuneri de individualitati distincte, in care fiecare devine strain de toti ceilalti si ceea ce pentru unul este scop, pentru celalalt poate deveni mijloc.

Noul curent simonist revigora societatile desacralizate europene in conformitate cu spiritul generos al industrialismului. Conflictul dintre o lume catolica intrata in fermentatie sub presiunea marilor probleme ale epocii si un catolicism oficial intransigent, intelegand sa nu cedeze nimic si sa actioneze decat in propriile sale interese este aspectul cel mai specific al "noului crestinism".

* Acknowledgement

"Aceasta lucrare a fost finantata din contractul POSDRU/89/1.5/S/61968, proiect strategic ID 61968 (2009), cofinantat din Fondul Social European, prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013".

Bibliografie:

(1.) David K. Hart, Saint-Simon and the Role of the Elite in "Political Research Quarterly", Vol. 17/Septembrie 1964.

(2.) Thomas Luckmann, Transformations of Religion and Morality in Modern Europe in "Social Compass", Vol. 50/Septembrie 2003.

(3.) W. Jay Reedy, The historical imaginary of social science in post-Revolutionary France: Bonald, Saint-Simon, Comte in "History of the Human Sciences", Vol. 7/ Februarie 1994.

(4.) P. Savigear, Some Political Consequences of Technocracy in "Journal of European Studies", Vol. 1/Martie 1971.

(5.) Willfried Spohn, Multiple Modernity, Nationalism and Religion: A Global Perspective in "Current Sociology", Vol. 51/Mai 2003.

(6.) Willfried Spohn, Europenization, Religion and Collective Identities in an Enlarging Europe: A Multiple Modernities Perspective in "European Journal of Social Theory", Vol. 12/August 2009.

Article Details

Printer friendly Cite/link Email Feedback
Author:	Olimid, Anca Parmena
Publication:	Revista de Stiinte Politice
Article Type:	Report
Date:	Apr 1, 2010
Words:	1891
Previous Article:	Divine will compared to the legal will.
Next Article:	Modernizare si religie in societatea contemporana.
Topics:	Church and state Analysis Freedom of religion Analysis